Ce mare har, să știu că Salvatorul
Ce a murit pe cruce-n locul meu,
Sălășluiește-n inima mea slabă
Și singur nu ma lasă când mi-e greu!

Ce mare har, ca El să-mi șteargă ochii
De lacrime amare și dureri!
Să-mi mângâie și inima, și duhul
În intristări - să-mi dea din nou puteri!

Din Mâinile străpunse de piroane
Primesc belșug de binecuvântari!
Primesc balsam alinător pe-a mele rane
Din sufletul rănit în încercări!

Îmi schimbă întristarea-n bucurie!
Îmi lasă pacea Sa în a mea viață!
Prezența Sa o simt mereu mai vie
Când încercări îmi stau din nou în față!

Îți mulțumesc din suflet, Domn al Vieții
Că m-ai iubit când nu te cunoșteam!
Că Tu ramâi și sprijin și nădejde!
Și lângă Tine mereu pace am!
-Amin-